În vara anului
1939, Vilmos Bálint, preot paroh, ține o slujbă de inaugurare de mulțumire în curtea vilei lui István Cseke (proprietarul Szentimre).
La acea vreme, construcția capelei fusese deja planificată în zona oferită gratuit de Dr. Gábor Sándor, avocat, și Dr. Bénin Nagy, procuror-șef. Și, deși bani și cherestea considerabile s-au acumulat deja în afara proprietății, potrivit unui raport din 1944:
Preoții parohi care își petrec vacanțele aici spun Liturghia în fiecare zi, la care participă entuziaști oamenii evlavioși ai băii, și există, de asemenea, multe sacrificii zilnice. Până când capela a fost construită de proprietarul comun sau de sat, altarul a fost ridicat de la o masă de pub într-unul din coridoarele închise ale restaurantului, unde clopotele sunt înlocuite cu pahare de bere și ampolele cu sticle zecimale. Florile sunt, de asemenea, așezate pe altar în fiecare zi în pahare mari de vin [...]”
