Luci Peat-Bog is a protected area that preserve a natural habitat type "peatland with forest vegetation." A world apart, wonderful but strange at the same time, it extends over an area of 273 hectares to 1080 m altitude in the South Harghita volcanic mountain, about 10 km west of Sâncrăieni commune. The peat bog is installed in a lowland area represented by Luci volcanic crater, now heavily eroded and clogged. The peat was formed by the accumulation of plant debris in the former volcanic lake. Peat thickness decreases from about 5 m in the South, to 1.5-2.0 m in North. The main source for the peat are the moss (various species of Sphagnum genus). In upland peatlands and thus in Luci, trees are taller in the peripheral area, their size gradually decreasing toward the center of peat. Another specific aspect is marshy belt called "lagg" (Swedish time) surrounding peat bog. This appear due to the growth rate of the moss witch is higher in the center than at the periphery. Consequently, the center of peat bog is slightly bulging. The reservation has a special scientific importance. In this forest ecosystem living oligotrofe species specific for peatlands and tundra, glacial relicts considered. Often you can see brown bear, stag, wild boar, deer, wolf, even laughter. The walking through the peat should be done with great attention because the monotony and lack of marks makes very difficult the orientation. We recommend using a compass or the sun to orient you. Tinovul (turbăria) Luci este o arie protejată de interes naţional care conservă un habitat natural de tipul "Turbării cu vegetaţie forestieră". O lume aparte, mirifică dar stranie în acelaşi timp, este această rezervaţie naturală care se extinde pe o suprafaţă de 273 hectare la 1080 m altitudine în zona de creastă a Munţilor vulcanici Harghita de Sud, la circa 10 Km vest de comuna Sâncrăieni (judeţul Harghita). Tinovul este instalat într-o arie depresionară reprezentată de craterul vulcanic Luci, în prezent puternic erodat şi colmatat. Din turbărie izvorăşte Râul Cormoş. Turbăria Luci s-a format prin acumularea treptată a resturilor vegetale în fostul lac vulcanic. Grosimea turbei scade de la circa 5 m în partea sudică, la 1,5-2,0 m spre nord. Principala sursă vegetală a acestor turbării este reprezentată de diverse specii de muşchi din genul Sphagnum. In turbăriile montane, deci și la Luci, înălţimea arborilor scade de la periferie spre centru datorită substratului turbos sărac în nutrienți. Un alt aspect specific este centura mlăştinoasă numită "lagg" (termen suedez) care înconjoară turbăria. Aceasta se formează datorită ratei de creştere a muşchilor, respectiv de formare a turbei, care este mai mare în partea centrală decât la periferie. În consecinţă, zona centrală a tinoavelor este uşor bombată. "Lagg-ul" este zona de tranziţie în care se amestecă apele slab mineralizate din interiorul turbăriei cu apele acviferului freatic şi are mare importanţă în stabilitatea şi evoluţia ecosistemului. În cazul Luci nu am verificat dacă "lagg-ul" bordează tot tinovul, dar se regăseşte cel puţin spre est şi sud. Din cauza acestuia, mai ales pe vreme umedă, accesul este problematic. Rezervaţia prezintă o importanţă ştiinţifică deosebită datorită ecosistemului forestier în care vegetează specii oligotrofe specifice turbăriilor, dar şi tundrei, considerate relicte glaciare. Deplasarea în tinov trebuie să se facă cu cea mare atenţie deoarece monotonia vegetaţiei şi lipsa reperelor îngreunează foarte mult orientarea. Recomandăm să folosiţi o busolă sau să vă orientaţi după soare. A Lucs tőzegláp, Csíkszentkirálytól 10 km-re nyugatra, a Dél-Hargita hegyvonulat északi részén, a főgerinc közvetlen közelében, a Tolvajos tető és a Szentimrei Büdösfürdő között található egy óriáskráterben (kalderában). Az 1080 m tengerszint fölötti magasságú kaldera kb. 7 km átmérőjű. Ez Románia legnagyobb kiterjedésű tőzeglápja. Itt található a jégkorszaki tundrai pici nyír, valamint számos növényritkaság: tőzegrozmaring, kereklevelű harmatfű, tőzegáfonya, gyapjúsás, különféle mohák és nyírek. A láp tőzegmohái között gyéren tenyésző, törpe növésű erdei fenyő (lucfenyő) az északi tundrák képéhez teszi hasonlóvá a lápot. A lápot középen turista ösvény szeli át, azonban idegenvezető nélkül nem tanácsos a túrázás, mert a láp növényzete olyannyira egyhangú, egyforma, hogy szinte lehetetlen a benne való tájékozódás. A lápra jellemző hüllőfajok az elevenszülő gyík és a keresztes vipera. Nagyvad állománya a környező erdőkre jellemző, ahol gyakori a barnamedve, a gímszarvas, vaddisznó, őz, de előfordul a farkas és a hiúz is. A 273 hektáros lápot 1955 óta nyilvánították védett területté. Ma egyúttal Élőhelyvédelmi Natura 2000 terület is